Meika Foster, Duncan Hunter, and Samir Samman.

 

Introducere

Aloe Vera are o lungă istorie în ceea ce privește utilizarea populară și tradițională. Este folosită în medicina tradițională indiană pentru constipație, colici, probleme ale pielii, viermi și infecții. De asemenea, este utilizată în Trinidad and Tobago pentru hipertensiune și Americanii mexicani o folosesc pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2. În medicina chineză este adesea recomandată în tratamentul bolilor fungice. În societatea vestică, Aloe Vera este unul dintre puținele remedii din plante folosit în practica obișnuită și este folosit pe larg în industriile cosmetică, farmaceutică și în industria alimentară. În ceea ce privește sănătatea, recomandările terapeutice pentru aplicarea locală și administrarea orală a produselor din Aloe Vera acoperă un domeniu larg de sări, dar puține afirmații au fost supuse verificării prin investigație clinică. Studiile clinice în care s-au investigat efectele plantei de Aloe Vera includ probleme dermatologice, tratarea arsurilor și a rănilor, constipația și problemele gastrointestinale.

Constituenții chimici

Aloe Vera este considerată a fi cea mai activă din punct de vedere biologic dintre speciile de Aloe. S-au identificat în plantă mai mult de 75 de constituenți potențial activi, incluzând vitamine, minerale, zaharide, aminoacizi, antrachinone, enzime, lignină, saponine și acid salicilic. Exudatul din frunză conține antrachinone, în special barbaloină, care pare a fi responsabilă pentru gustul său amărui și efectul purificator (Dagne și ceilalți, 2000; Boudreau și Beland 2006). Barbaloina și alte substanțe ale căii fenilpropanoide sunt numite cu termenul general de compuși polifenolici. Aceștia sunt derivați din acizii fenolici precusori și pot acționa ca antioxidanți pentru a inhiba citotoxicitatea mediată de radicalii liberi și peroxidarea lipidică (Cook și Samman 1996). Aloe Vera conține de asemenea produse specifice căii izoprenoide, incluzând carotenoizi, steroizi, terpene și fitosteroli (Samman 1998). Izoprenoizii pot fi priviți ca molecule senzoriale pentru că contribuie la culoarea și parfumul produselor în care există. Gelul de aloe Vera este bogat în polizaharide, incluzând acemannan-ul (glucomannan parțial acetilat), care s-a raportat că este substanța activă primară în parenchim (t'Hart și ceilalți 1989). Totuși, dat fiind numărul celorlalți compuși potențial activi din plantă, este posibil ca activitățile biologice ale plantei de Aloe Vera să rezulte dintr-o acțiune sinergică a unei varietăți de compuși, mai degrabă decât să se datoreze unui singur compus.

 

Efectele cultivării și procesării

Compoziția extarctului de Aloe Vera diferă conform cu varietatea plantelor, cu variațiile climatice și sezoniere și, de asemenea, cu vârsta plantelor (Eshun și He 2004). Totuși, metoda procesării are efectul cel mai important asupra numprului și cantității de ingrediente active dintr-un produs (Wang and Strong 1995). Procesul comercial de producție a produselor din Aloe Vera implică în mod tipic zdrobirea, măcinarea say presarea frunzei întregi de Aloe Vera pentru a produce sucul, proces urmat de diferiți pași de filtrare și stabilizare pentru a ajunge la extractul dorit (Eshun and He 2004). Această metodă asigură ușurința procesării și o eficiență sporită în recuperarea materiilor solide (Agarwala 1997), dar poat conduce la un produs care conține puține substanțe active sau chiar deloc (Eshun and He 2004). În cadrul analizei a 18 produse comerciale cu Aloe Vera, numai 9 au prezentat cantități măsurabile de polizaharide mucilaginoase (Ross, Elsohly, and Wilkins 1997). Numai trei din nouă pudre comerciale din gel de Aloe Vera provenind de la furnizori internaționali au prezentat cantități satisfăcătoare de polizaharidă Acemannan (Bozzi et al. 2007). Conținutul variabil de polizaharide din Aloe Vera a fost atribuit în particular încălzirii extractului din plantă la o temperatură mai mare de 60°C, fapt care conduce la modificări semnificative ale masei moleculare (Turner et al. 2004). O altă problemă în procesul de producție comercială este că în timpul extracției comerciale a gelului de Aloe Vera, este virtual imposibil să se prevină contaminarea cu exudat din frunză (Eshun and He 2004). În fine, falsificarea produselor din Aloe Vera utilizând agenți de umplutură cum ar fi maltodextrina, glucoza, glicerina și acidul malic reprezintă o problemă majoră pe piața de Aloe Vera (Bozzi et al. 2007). Pentru a contracara aceste falsificări la nivel industrial, International Aloe Science Council a dezvoltat un program de certificare care validează calitatea și cantitatea de Aloe Vera din produsele comerciale aprobate.

 

Efectele asupra sănătății

Aplicațile terapeutice ale plantei de Aloe Vera sunt numeroase. Este folosită în mod obișnuit în tratamentul problemelor dermatologice și al rănilor. Administrarea orală a latexului de Aloe Vera este promovată ca laxativ, în vreme ce gelul și extractele din frunza întreagă sunt recomandate pentru utilizarea ca adjuvant în chimioterapie și pentru a ameliora diverse probleme cum ar fi DM, probleme infecțioase, cancerul metastatic și colita ulcerativă. Utilizarea clinică a plantei de Aloe Vera este susținută în principal de dovezi anecdotice și raporturi de cazuri. Numărul studiilor clinice care investighează eficiența sa a crescut; totuși, trebuie să fie stabilită o standardizare a calității metodologice a studiiilor clinice.

 

Aplicații locale

Primul raport despre efectele benefice ale Aloe Vera în tratamentul pielii și în vindecarea rănilor a fost publicat în 1935, când s-a constatat că extractul proaspăt din frunza întreagă de Aloe Vera alină mâncărimea și arsurile asociate cu dermatita apărută în urma iradierii cu raze X și ajută la regenerarea completă a pielii (Collins și Collins 1935). Numeroase raporturi ulterioare au explorat rolul aplicării locale de Aloe Vera în problemele pielii și în tratarea rănilor, incluzând aici psoriazisul, dermatitele, mucozitele orale, arsurile și rănile chirurgicale.

 

Problemele dermatologice

Rezultatele unui număr de studii clinice sugerează că Aloe Vera este indicat în tratamentul problemelor dermatologice. Un studiu asupra vindecării rănilor după o dermabraziune completă în cazul unor pacienți cu acnee vulgară a demonstrat că saturarea cu Aloe Vera a unui gel standard cu polietilenă pentruă răni a redus semnificativ timpul reepitelizării, comparativ cu utilizarea doar a unui gel standard (Fulton 1990). Într-un studiu randomizat, dublu orb, în care s-a folosit Aloe Vera sau o cremă placebo în cazul a 60 de pacienți cu psoriazis cronic, rata de vindecare în grupul care a folosit Aloe Vera a fost de 83% (fără recăderi la 12 luni după tratament), comparativ cu numai 7% din grupul placebo (Syed et al. 1996). Rezultate inverse au fost raportate într-un studiu ulterior care a examinat eficiența unui gel comercial de Aloe Vera în tratamentul unui psoriazis vulgaris ușor spre moderat. Aloe Vera sau gelul placebo a fost aplicat de două ori pe zi timp de 4 săptămâni pe leziunile simetrice de test, utilizând un design de studiu prin comparație intraindividuală dreapta/stânga. Scorul pentru eritem, inflitrație și descuamare a fost semnificativ în favoarea tratamentului placebo (Paulsen, Korsholm, and Brandrup 2005).

 

Mai mult, în ciuda raporturilor de caz (Loveman 1937) și studiilor pe animale (Rowe 1940) și contrar acestora, extractele de Aloe Vera fie nu au avut niciun efect sau au avut un efect mai slab decât alte tratamente locale în dermatita acută provocată de radiații. În primul din două studii randomizate controlate pe 194 de femei tratate cu radiații pentru cancerul de sân, aplicarea locală de gel de Aloe Vera pe pielea expusă la radiație nu a făcut nicio diferență în severitatea dermatitei comparativ cu un gel placebo. În cel de-al doilea studiu, grupul placebo a fost a fost înlocuit cu un grup fără tratament pentru a vedea dacă nu există vreun efect benefic neintenționat al gelului inert utilizat ca placebo în cadrul primului studiu. Rezultatele nu au evidențiat niciun beneficiu al gelului de Aloe Vera în tratarea dermatitei indusă de radiație (Williams, Burk, and Loprinzi 1996). În mod similar, în cazul a 70 de pacienți tratați prin radiații, care au primit aleatoriu fie gel de Aloe Vera din comerț, fie nu au primit niciun tratament (în afară de un săpun mai blând), s-a constatat că Aloe Vera nu a protejat semnificativ împotriva schimbărilor induse de radiații la nivelul pielii (Olsen et al. 2001). Într-un studiu implicând 225 de pacienți care făceau terapie cu radiații, aplicarea locală a gelului de Aloe Vera de 3 ori pe zi pe tot parcursul tratamentului și pentru încă două săptămâni după terminarea terapiei prin radiații a fost mai puțin eficientă în reducerea efectelor secundare datorate tratamentului prin radiații decât o cremă pe bază de apă (Heggie et al. 2002). Într-un studiu pediatric, 45 de pacienți care urmau terapie prin radiații pentru diferite afecțiuni au fost tratați fie cu un gel de Aloe Vera, fie cu o cremă pe bază de fosfolipide polare, aplicate simetric pe zona iradiată după fiecare ședință. Autorii au raportat rezultate semnificative din punct de vedere statistic care favorizează crema pe bază de fosfolipide, pe baza evaluării unor variabile la nivelul pielii, incluzând uscăciunea, comfortul, eritemul și exfolierea. Studiul a fost limitat de o lipsă a descrierii randomizării și a stării de „orb” și de includerea unor pacienți cu diferite diagnostice, diferite zone de expunere la radiații și diferite regimuri de tratament al cancerului (Merchant et al. 2007).

 

Arsuri

Aloe Vera este folosit de multă vreme pentru tratamentul arsurilor. Odată că dezvoltarea tehnicii nucleare, guvernul SUA a condus cercetări asupra abilității plantei de Aloe Vera de a trata arsurile termice și cele provocate de radiații, cu scopul de a introduce utilizarea produselor din Aloe Vera în domeniul militar (Ashley et al. 1957). În 1959, US. FDA a aprobat utilizarea cremei cu Aloe Vera ca medicamet fără prescripție medicală pentru vindecarea arsurilor pielii (Park and Lee 2006).

Heck și ceilalți (1981) a ales 18 pacienți cu arsuri de gradul II pentru a fi tratați, după îndepărtarea țesutului deteriorat, cu tifon conținând fie o cremă cu Aloe Vera, fie crema Silvadene. Grupul tratat cu Aloe Vera a avut o medie de vindecare de 13 zile, comarativ cu 16 zile în cazul grupului tratat cu Silvadene; totuși, diferența nu a fost semnificativă statistic. Într-o meta-analiză recentă, s-a demonstrat beneficiul semnificativ din punct de vedere statistic al plantei de Aloe Vera pentru tratamentul arsurilor.

 

Vindecarea rănilor chirurgicale

S-a raportat că Aloe Vera accelerează vindecarea rănilor postoperatorii în chirurgia periodontică (Payne 1970).

 

Aplicații orale

Reclamele care promovează produsele din Aloe Vera stipulează că acestea pot fi utilizate pentru tratarea multor probleme de sănătate, cum ar fi alopecia, Alzheimer, insuficiență cardiacă congenitală, depresie, glaucom, hemoroizi, hepatită, scleroză multiplă și vene varicoase; totuși, investigațiile științifice ale acestor afirmații sunt limitate. Prin studii clinice s-a verificat administrarea orală a preparatelor din Aloe Vera pentru tratarea constipației, DM, cancerului metastatic, ulcerelor și inflamației tractului gastrointestinal.  

 

Laxativ

Latexul de Aloe Vera este utilizat în mod obișnuit în tratamentul constipației (de Witte 1993); efectul laxativ al glicozidelor antrachinonice descoperite în latexul de Aloe Vera este binecunoscut (Ulbricht și ceilalți 2008). Într-un studiu randomizat, dublu-orb, realizat pe 28 de adulți sănătoși, s-a raportat că aloina are un efect laxativ, comparativ cu un placebo, efect laxativ care a fost mai puternic decât cel al fenolftaleinei (Chapman și Pittelli 1974). În cazul subiecților cu constipație cronică s-a descoperit că un nou preparat conținând Aloe Vera, rostopască și psilium a îmbunătățit o serie de indicatori ai constipației (frecvența mișcărilor intestonale, consistența scaunelor și dependența de laxative) în cadrul unui studiu dublu orb de 28 de zile; totuși, nu a fost investigat doar efectul plantei singure de Aloe Vera (Odes and Madar 1991). Preparatele laxative de Aloe Vera au fost aprobate în Germania pentru utilizarea în tratamentul constipației ca al medicament de linia a 2-a; totuși, latexul de Aloe nu mai este recunoscut drept medicament fără prescripție medicală de US FDA datorită lipsei de date suficiente pentru a stabili siguranța pentru utilizarea ca laxativ.

 

Diabetul zaharat

Aloe Vera este un remediu tradițional pentru diabetul zaharat (DM) în multe părți ale lumii, incluzând America Latină (Coronado și ceilalți 2004) și Peninsula Arabă (Yeh și ceilalți 2003). Există anumite dovezi în cazul oamenilor și animalelor care sugerează că Aloe Vera este în stare să atenueze hiperglicemia cronică și profilul lipidic perturbat care sunt caracteristice ale diabetului zaharat, care sunt factorii de risc major pentru complicațiile cardiovasculare.

În plus față de gel, latexul de Aloe Vera a redus glucoza din sânge pe nemâncate în cazul studiului efectuat pe 5 pacienți cu diabet zaharat non-insulino dependent (Ghannam și ceilalți 1986). Ulterior, extract din frunza întreagă de Aloe Vera administrat la 60 de pacienți cu hiperlipidemie în cadrul unui studiu clinic de 12 săptămâni a condus la reducerea nivelului colesterolului seric total, a trigliceridelor și a lipoproteinelor de densitate scăzută (Nasiff, Fajardo și Velez 1993). Totuși, de studiile pe oameni oferă date preliminare care evidențiază efectul benefic al plantei de Aloe Vera în diabet și în complicațiile cardiovasculare asociate, aceste efecte trebuie să fie confirmate de studii clinice controlate randomizate și în dublu-orb.

 

Cancer metastatic

Administrarea orală concomitentă a 1ml de tinctură de Aloe Vera (10% Aloe Vera și 90% alcool) de  două ori pe zi și 20 mg/zi de melatonină, comparativ cu administrarea doar a melatoninei, a fost studiată în cazul a 50 de pacienți cu tumori pentru care nu exista alt tip de terapie standard. În grupul tratat cu Aloe Vera și melatonină, în cazul a 12 din 24 de pacienți boala s-a stabilizat, comparativ cu doar 7 din 26 de pacienți din grupul tratat doar cu melatonină. În plus, procentul supraviețuitorilor după 1 an a fost semnificativ mai ridicat în cazul grupului tratat cu Aloe Vera și melatonină, comparativ cu grupul tratat doar cu melatonină (Lissoni și ceilalți 1998).

 

Ulcere și Inflamația tractului gastrointestinal

Preparatele din Aloe Vera sunt promovate pe larg pentru tratamentul problemelor gastrointestinale, incluzând ulcerele și boala inflamatorie colonică, dar dovezile pentru eficiența acestor produse este inconsistentă. În 1963, evidența clinică asupra utilizării cu succes a gelului de Aloe Vera (administrat într-o emulsie pe bază de petrol) a fost raportată în cazul tratamentului a 12 pacienți cu ulcer peptic (Blitz, Smith, and Gerard 1963). Într-un studiu randomizat controlat de 3 luni, efectuat pe 58 de pacienți cu sindrom de colon iritabil, nu a fost găsită nicio dovadă care să sugereze că Aloe Vera ar avea vreun efect benefic în cazul acestei boli (Davis și ceilalți 2006). O încercare recentă de a evalua formal eficiența și siguranța gelului de Aloe Vera în tratamentul colitei ulcerative a condus la rezultate încurajatoare, dar nu concluzive.

 

Ingredientele active și mecanismele de acțiune

Plantei de Aloe Vera i s-au atribuit un număr mare de activități biologice pentru a explica beneficiile legate de sănătate, incluzând funcțiile antimicrobiene, antiinflamatoare, de reducere a lipidelor și a glucozei, antiproliferativă, imunostimulatoare și antioxidante. Au fost identificate un număr de ingrediente potențial active în latexul și gelul de Aloe Vera; totuși, sunt multe lucruri de studiat în ceea ce privește mecanismele lor de acțiune. De asemenea, sunt necesare studii ulterioare pentru a determina proprietățile active ale altor constituenți ai plantei de Aloe Vera și pentru a explora activitatea competitivă sau sinergică a combinațiilor particulare de ingrediente.

 

Constituenții activi din latex

S-a demonstrat că glicozidele-C, barbaloina și izobarbaloina sunt principalii agenți responsabili pentru efectele purificatoare și celelalte efecte ale latexului de Aloe Vera la oameni și animale. Atât barbaloina, cât și izobarbaloina suferă descompunere în intestinul gros pentru a forma metaboliți activi aloe-emodin-9-antronă și aloe-emodin, care induc laxația prin mai multe mecanisme.

 

Constituenții activi din gel

Polizaharidele, în particular polizaharidele conținând manoză, celuloza și polizaharidele pectice constituie partea majoră a gelului de Aloe Vera. Glucomannan-ul acetilat este principalul responsabil pentru proprietățile mucilaginoase ale gelului și s-a descoperit în cadrul studiilor in vitro și pe animale că modulează funcția imunitară (prin activarea macrofagelor și producția de citokine) și accelerează vindecarea rănilor. S-a demonstrat in vitro că veracylglucan B și veracylglucan C, doi maloil glucani izolați din gelul de Aloe Vera, au efecte antiinflamatoare puternice, deși efectele lor asupra proliferării celulare par a fi antagoniste. Printre constituenții gelului care nu sunt polizaharide, acidul salicilic și alți compuși antiprostaglandinici pot contribui la activitatea locală antiinflamatoare a plantei de Aloe Vera prin inhibarea ciclooxigenazei. Efecte puternic antioxidante, incluzând abilitatea de a îndepărta anionii superoxid, s-au atribuit grupului cafeoil al unui derivat al aloesinului. De asemenea, s-au izolat cinci fitosteroli din gelul de Aloe Vera, lofenol, 24-metil-lofenol, 24-etil-lofenol, cicloartanol și 24-metilen-cicloartanol care reduc semnificativ nivelul de glucoză din sânge pe nemâncate. Fitosterolii nu sunt absorbiți complet din intestin, dar se pot lega de colesterol și să prevină absorbția acestuia. S-a arătat că fitosterolii reduc concentrațiile de colesterol din plasmă, incluzând fracția ateronegică LDL. Mecanismele de acțiune prin care Aloe Vera modulează glucoza din sânge sunt necunoscute, dar s-a sugerat că poate interacționa cu insulina. S-a emis ipoteza că Aloe stimulează sinteza de insulină sau eliberarea acesteia din celulele pancreatice beta. S-a descoperit, de asemenea, că gelul procesat din Aloe Vera suprimă expresia genelor adipogene SREBP-1a, FAS și GPAT, sugerând că gelul îmbunătățește rezistența la insulină prin reducerea efectelor toxice ale lipidelor din ficat.

 

Siguranță și eficiență

Determinarea siguranței și eficienței produselor din Aloe Vera este dificilă datorită lipsei de standardizare a produselor din Aloe Vera disponibile pe piață. Similar, necesitatea unei înțelegeri mai detaliate a componenților activi ai plantei face dificil de a evalua dozele optime din produsele de Aloe Vera pentru tratamentul problemelor specifice. În ciuda acestor provocări, un studiu sistematic recent referitor la Aloe Vera făcut de către Natural Standard Research Collaboration a concluzionat că aplicarea locală de gel sau extract de Aloe Vera este sigură pentru tratamentul problemelor dermatologice ușoare până la moderate, arsuri, răni și inflamații. În termenii eficienței, evidențele din cazul tratării oamenilor susțin utilizarea locală a produselor din Aloe Vera pentru tratamentul rănilor și arsurilor. Dovezile în ceea ce privește utilizarea în psoriazis, dermatite și vindecarea rănilor chirurgicale sunt contradictorii. Natural Standard Research Collaboration a concluzionat că utilizarea orală a gelului de Aloe Vera pentru efectele sale potențial hipoglicemice și utilizarea pe termen scurt a latexului de Aloe ca laxativ sunt sigure; totuși, utilizarea prelungită a latexului se pare că este nesigură datorită unu risc teoretic al deshidratării și al dezechilibrului electrolitic. Proprietățile purificatoare ale glicozidelor antrachinonice din latexul de Aloe Vera sunt binecunoscute. Totuși, în ceea ce privește siguranța utilizării, sunt necesare studii clinice ulterioare care să investigheze beneficiile administrării de latex față de tratamentele laxative convenționale. Sunt câteva dovezi, deși nu total concludente, asupra efectului favorabil al gelului de Aloe Vera consumat oral în diabetul zaharat de tip 2, în colita ulcerativă și în stabilizarea cancerului metastatic.

 

Toxicologie

Până acum nu s-au publicat studii controlate de toxicologie in vivo referitoare la Aloe Vera pe oameni. În cazul studiilor pe animale, ingredientele derivate din Aloe Vera nu s-au vădit a fi toxice în studiile orale acute pe șoareci și șobolani. În cazul șoarecilor, LD50 a fost >200mg/kg și >80mg/kg în studiile parenterale și intravenoase, respectiv, în vreme ce în cazul șobolanilor valorile corespunzătoare LD50 au fost >50mg/kg și 15mg/kg, respectiv. Nu s-a remarcat nicio toxicitate semnificativă la administrarea intravenoasă sau intraperitoneală a acemannan-ului la intervale de 4 zile pe o perioadă de 30 de zile la doze maxime de 200mg/kg la șoareci și 50mg/kg la șobolani (Cosmetic Ingredient Review Expert Panel 2007). Nivelul la care nu s-a observat niciun efect în cazul pudrei din frunza întreagă de Aloe Vera a fost de 87.7 și 109.7 mg/kg/zi în cazul șobolanilor masculi și femeli, respectiv (Matsuda și ceilalți 2007). Ingestia pe toată durata vieții a gelului de Aloe Vera (1% din dieta totală) în cazul șobolanilor nu produce niciun efect sau modificări dăunătoare. În contrast, ingestia cronică de 100mg/kg Aloe Vera (extras în etanol) administrat oral la șobolani a produs toxicitate reproductivă, deteriorarea semnificativă a spermei, inflamație și mortalitate, comparativ cu animalele din grupul de control (Shah et al. 1989). În testarea recentă a siguranței produselor din Aloe, Cosmetic Ingredient Review Expert Panel (2007) a concluzionat că latexul de Aloe este toxic și nu polizaharidele derivate din gelul interior.

 

Efecte cancerigene

În cazul latexului de Aloe Vera s-au evidențiat activități de promovare a tumorilor și antimutagenice (Boudreau and Beland 2006). Studiile multiple in vitro au demonstrat genotoxicitatea potențială a antrachinonelor; totuși, antrachinonele din Aloe Vera nu par să fie bine absorbite și 4 studii in vivo au constatat lipsa de genotoxicitate a substanțelor aloe-emodin și emodin (Brusick and Mengs 1997). S-a sugerat că laxativii conținând anthranoizi, cum ar fi aloe-emodin, pot provoca cancer colorectal (Siegers et al. 1993); totuși, cercetările recente nu au dovedit nicio corelație. Un studiu de 2 ani pe șobolani a raportat că pudra din frunza întreagă de Aloe nu a fost carcinogenică la dozele nontoxice din colon (Yokohira et al. 2009).

 

Fototoxicitatea

Fototoxicitatea substanței aloe-emodin a fost demonstrată în studiile pe animale; totuși, fototoxicitatea nu a fost observată în cazul a mai multor studii clinice pe oameni, utilizând cantități din aloe-emodin care sunt de obicei regăsite în produsele cu Aloe Vera disponibile pe piață (Cosmetic Ingredient Review Expert Panel 2007).

 

Efecte adverse

În studiile clinice efectuate nu s-au raportat nicio reacție adversă serioasă după administrarea de Aloe Vera. Trei pacienți au experimentat reacții alergice după aplicarea locală a unui preparat cu Aloe Vera (Williams, Burk, and Loprinzi 1996). În raporturile de caz, cele mai obișnuite efecte adverse descrise ale utilizării de Aloe Vera sunt hipersensibilitatea și răspunsurile alergice. Aplicarea locală de gel de Aloe Vera a condus la dermatită de contact și utilizarea orală poate provoca diaree sau vomă (Morrow, Rapaport, and Strick 1980; Ernst 2000; Wang et al. 2003; Chinnusamy et al. 2009). Multe din aceste reacții par a fi asociate cu contaminanții antrachinonici din produsul cu gel de Aloe Vera.

În cazuri rare, efecte adverse severe au fost asociate cu aplicarea orală de Aloe Vera. Hepatita toxică acută indusă a fost observată în 4 cazuri de ingestie de Aloe Vera (Luyckx et al. 2002; Rabe et al. 2005; Kanat, Ozet, and Ataergin 2006). Într-un caz, un bărbat de 47 de ani s-a prezentat cu insuficiență renală acută și cu disfuncții ale ficatului după ce a consumat doze ridicate de Aloe Vera (Luyckx et al. 2002). De asemenea, s-a crezut că Aloe Vera este cauza hipotiroidismului în cazul unei femei și a purpurei Henoch-Schhonlein în cazul altei femei, după ce sucul de Aloe Vera a fost consumat ca remediu pentru o durere de spate (Evangelos, Spyros, and Spyros 2005).

 

Contraindicații și Interacțiuni cu alte medicamente

Alergia: utilizarea preparatelor din Aloe Vera trebuie să fie evitată de către persoanele cu o alergie cunoscută la plante din familia liliacee (usturoi, ceapă și lalele; Ulbricht și ceilalți 2008).

Sarcină: Utilizarea de Aloe Vera ca laxativ în timpul sarcinii poate avea efecte potențial teratogenice și toxicologice asupra embrionului și fătului (World Health Organization 1999; Ulbricht et al. 2008).

Boala renală sau cardiacă: Utilizarea prelungită a latexului de Aloe Vera a fost asociată cu diareea apoasă rezultând din dezechilibrul electrolitic (Cooke 1981; Boudreau and Beland 2006), și raporturile anecdotice sugerează că pierderea crescută de potasiu poate conduce la hipokalemie. Așadar, latexul de Aloe Vera este contraindicat la pacienții cu o istorie de probleme renale și cardiace.

Interacțiuni cu medicamentele: s-au sugerat posibile interacțiuni ale produselor cu Aloe Vera cu alte medicamente care pot altera echilibrul electrolitic, cum ar fi diureticele pe bază de thiazidă și corticosteroizii. Aritmia legată posibil de hipokalemie sugerează o posibilă interacțiune plantă-medicament cu glicozidele cardiace. Pacienții care iau agenți hipoglicemianți trebuie să fie precauți deoarece au fost raportate interacțiuni cu gelul de Aloe Vera (Boudreau and Beland 2006).

 

Biodisponibilitatea medicament/vitamină

În cadrul unui studiu dublu orb randomizat s-a demonstrat că gelul de Aloe Vera sporește biodisponibilitatea vitaminelor C și E (Vinson, Al Kharrat, and Andreoli 2005). Autorii sugerează că produsele din gel de Aloe Vera protejează împotriva degradării vitaminelor din tractul intestinal și polizaharidele din gel se pot lega de vitamine și astfel pot diminua rata lor de absorbție. S-a demonstrat de asemenea că gelul de Aloe Vera crește semnificativ transportul insulinei într-un model de celulă și informația limitată sugerează că dacă este coadministrat, poate de asemenea să îmbunătățească absorbția intestinală a altor medicamente absorbite mai prost (Hamman 2008).

 

Studii necesare

Analiza eficienței potențiale a produselor din Aloe Vera în tratamentul problemelor particulare de sănătate este complicată de diferențele în cazul preparatelor de Aloe Vera, modalitățile lor de administrare și modelul animal sau designul de studiu folosite în studiile individuale. Sunt necesare, așadar, cercetări asupra calității metodologice standardizate pentru a identifica care dintre componentele plantei de Aloe Vera, individual sau în combinație, prezintă proprietăți terapeutice și mecanismul exact prin care acționează. Sunt de asemenea necesare studii de toxicologia controlată in vivo și asupra siguranței preparatelor din Aloe Vera în cazul oamenilor.

 

Concluzii

În ciuda unei istorii lungi de utilizare, rămâne o lipsă a dovezilor științifice consistente pentru a susține multe dintre pretinsele virtuți terapeutice ale plantei de Aloe Vera. Cea mai mare evidență a eficienței este în cazul afectelor laxative ale latexului din Aloe Vera. Totuși, nu s-a determinat dacă latexul este mai eficient decât tratamentele laxative convenționale și, pe de altă parte, dacă antrachinonele din latex sunt asociate cu riscuri considerabile. Se pare că aplicarea locală de gel de Aloe Vera este sigură și își demonstrează eficiența în vindecarea rănilor și arsurilor, în vreme ce există unele dovezi preliminare care arată că utilizarea gelului din Aloe Vera are efecte benefice în reducerea nivelurilor de glucoză din sânge în diabetul zaharat de tip II, în stabilizarea cancerului metastatic și în tratarea colitei ulceroase ușoare, până la moderat. Sunt necesare studii ulterioare pe oameni pentru a confirma aceste efecte.

 

Articolul zilei

Argint coloidal ionic sau argint coloidal fotonic?

sursa: pure-alchemy.ro

Primim adeseori întrebări despre argintul coloidal dacă este coloidal, ionic, sau coloidal ionic. Pe această temă s-au scris atâtea articole, încât nu vom insista foarte mult. Vom preciza doar că, din punctul nostru de vedere, este o batere a apei în piuă și o despicare la fel de inutilă a firului de păr în... două (jumătatea ionică și cea coloidală a firului de păr, ca să zicem așa).

De ce?

Citește mai mult:Argint coloidal ionic sau argint coloidal fotonic?

Calitate, pentru că meriți!

AquaNano TareDeTot, 125ppm

Probabil cel mai puternic argint electrocoloidal din Romania...
Comandă acum!

Ai parte de reduceri!

Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 250RON, ai reducere 10%.
Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 400RON, ai reducere 15%.
Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 550RON, ai reducere 20%.
Nou! Acum, minerale activate cu aur! Citește mai mult...

Transport gratuit

Transport
Oriunde în țară, pentru comenzi cu valoarea mai mare de 150RON.

Protocol antitumoral simplu și extrem de eficient

Vă recomandăm să citiți cu atenție, și să aplicați perseverent informațiile conținute în acest articol, mai ales în cazul în care vă confruntați, dumneavoastră personal sau cineva drag, cu această afecțiune.

Am structurat aici un protocol clar și eficient, ale cărui efecte sunt excepționale atunci când este aplicat perseverent, și mai ales în stadii incipiente.

Totodată, el poate fi completat cu diferite alte adjuvante, uzual fără probleme semnificative, și poate fi utilizat în paralel cu chimioterapia sau radioterapia, caz în care efectele secundare ale acestor tratamente vor fi semnificativ reduse.

Citește mai mult:Protocol antitumoral simplu și extrem de eficient

T-Stop
un remediu antitumoral de excepție
ArgiDent
Pastă de dinți naturală, foarte eficientă, pentru persoane sensibile
Gel de Aloe Vera
Pur, natural, din culturi organice
Aur coloidal
Vital Pur, Olympus - tinerețea sufletului tău
Argint coloidal Protect, Forte
Protecție, prevenire, vindecare
Deodorante naturale cu argint coloidal
Deovis, te păstrează curat în mod delicat
Magneziu, calciu, potasiu, fier, cupru, mangan, zinc
Minerale organice, pure, fără aditivi
ArgiMax, argint coloidal 1000ppm
Acțiune puternică, decisivă, rapidă
Virgo, Tytan, Coral
Săpunuri lichide 100% naturale, cu argint și aur coloidal
ArgO2, inamicul bacteriilor și mucegaiurilor
Puterea combinată a argintului și oxigenului
Vitamina C naturală
normală sau alcalină
Uleiuri esențiale naturale
Sănătate și încântare

Copyright

AghorasBio, AquaNano, Mellixir,

Electrik, Auris, AloeDirect,

CannExtract, FlorEsențial, BioMineral,

sunt mărci comerciale Aghoras Invent.

 

Copyright: Aghoras Invent 

Plătiți în siguranță

logoPL
Puteți efectua plățile online, prin intermediul cardului de debit/credit, sau din contul dumneavoastră PayPal.

Contactați-ne oricând

Comenzi:
Vodafone - 0734394338
Orange - 0754432971
Telekom - 0214240504
RDS - 0771078288
Program: Luni-Vineri, 8-15
 
Relații cu clienții, comenzi:
Telekom - 0767287306
WhatsApp, SMS - 0767287306
Program: Luni-Duminică, 8-22
 
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
 
 
Comenzi: 0214240504, 0734394338, 0754432971, 0771078288, Relații cu clienții: 0767287306, (inclusiv WhatsApp, SMS)
facebook_page_plugin